Rammstein la Sonisphere

Posted in Ce ascult with tags , on Iunie 29, 2010 by Ruxandra Avram

Nu am cuvinte la ce a fost la Sonisphere. Rammstein au fost fenomenali!

The Short Second Life of Bree Tanner: An Eclipse Novella – Stephenie Meyer

Posted in alte alea..., Ce citesc... with tags , , on Martie 31, 2010 by Ruxandra Avram

Pe data de 5 iunie 2010 este anuntata sa apara o noua carte “lipita” de seria Amurg : The short Second life of Bree Tanner: An Eclipse Novella! Mai multe informatii puteti gasi aici si aici!

Casa noptii. Semnul si Tradarea – P.C. Cast, Kristin Cast

Posted in Ce citesc... with tags , , on Martie 31, 2010 by Ruxandra Avram

Dupa cum am promis, am citit primele doua volume din seria Casa Noptii, Semnul si Tradarea. Am citit cele doua carti pe nerasuflate, dar nu prea am avut tragere de inima sa scriu despre ele.

Parti bune: povestea. Avem un nou tip de vampir , total diferit de tot ce am citit pana acum, o poveste frumoasa si o adolescenta total zapacita.

Parti proaste: limbajul folosit si faptul ca autoarele au legat numele unor personalitati de vampirism. Sa va explic: undeva in volumul Semnul, Zoey Redbird afla ca Shakespeare a fost vampir. Aici am avut impulsul de a arunca volumul. Am citit zilele trecute pe internet o scrisoare a unei adolescente din Statele Unite, adresate unei publicatii, in care tanara isi exprima revolta cu privire la un articol. Sarmanii oameni si-au permis sa prezinte conceptul clasic de varcolac (monstrul care urla la luna etc) si au “patat” imaginea perfectului Jacob Black din Amurg. Ideea este urmatoarea: multi ajung sa creada ce scrie in carti, asa ca aici m-am revoltat eu. Dar sa trec peste.

Mi-a placut povestea: Zoey Redbird, o pustoaica obisnuita este insemnata si devine novice vampir.Pentru a supravietui, trebuie sa se mute in Casa Noptii, o scoala internat unde ajunge sa fie ingrijita de vampiri adulti si unde se va integra perfect.

Mi-a placut mai mult Semnul decat Tradarea. Nu mi se pare ca exista continuitate, parca actiunea este rupta. Continuarea nu prea se imbina cum trebuie cu primul volum.  Cel putin asa mi s-a parut. Ce mi-a mai placut este ca aici femeia este puternica, este cea care trebuie sa pastreze echilibrul si sa dea un sens lumii.

Una peste alta, cartile sunt frumoase si usor de citit, nu sunt doar pentru adolescenti, dar un adult trebuie sa fie cat mai ingaduitor cu limbajul “cool” care pe mine m-a scos din minti. In schimb avem actiune si personaje bine facute si multa multa inventivitate. Avem alti vampiri. Sper ca macar atat sa va indemne sa cititi cartile. Eu abia astept volumul 3.

Lectura placuta!

Jurnalele Vampirilor I. Trezirea – L.J.Smith

Posted in Ce citesc... with tags , , on Martie 31, 2010 by Ruxandra Avram

O noua serie cu vampiri apare pe piata de carte romaneasca: Jurnalele Vampirilor. Ca o cititoare pasionata de acest gen de literatura ce sunt mi-am achizitionat urgent volumul 1 al seriei si am inceput lectura. Incerc din rasputeri sa nu fac comparatii si sa astept sa termin volumul (mai am cateva pagini) si seria, dar nu ma pot abtine. Poate ca subiectul este extra utilizat, cred ca de aici mi se trag toate ideile care mi se invart in cap citind acesta carte. Dar sa o iau cu inceputul.

Trezirea este bine scrisa (nu ma pot pronunta in ceea ce priveste traducerea pentru ca nu am vazut varianta originala inca) si personajele sunt bine conturate, desi pe parcurs apar modificari in comportamente. Citesc acesta carte si tot imi zboara mintea catre personajele din Amurg, catre Sookie Stackhouse (personajul Elena aduce mult cu Sookie, cel putin in mintea mea) si catre faimosul Lestat al lui Anne Rice. Acum, evident ca orice ar fi facut scriitoarea nu ar fi avut cum sa inventeze un alt tip de vampir si cel mai viabil pare a fi cel din perioada Renasterii, pastrat bine pana in zilele noastre.  Vampirul nostru umbla nestingherit in lumina soarelui (poarta cu el o piatra care il fereste cumva) dar este la fel de inadaptat precum ceilalti vampiri din alte carti.

Nu as vrea totusi sa judec mai multe carti in paralel. Nu am fost reticenta cu aceasta carte si tind sa cred ca voi urmari seria pana la capat. Imi plac personajele: Elena este Regina Balului si in acelasi timp blonda inteligenta care manipuleaza delicat multe personaje (si pot spune ca imi place mai mult decat Sookie Stackhouse), Stefan este ok pentru un vampir, dar poate mult prea delicat (ceva de genul Louis din Interviu cu un vampir ), este misterios dar tinde sa iasa mult in evidenta tocmai prin misterul pe care incearca sa il mimeze, un gentleman picat in mijlocul adolescentilor dintr-un orasel american. Damon, cel de-al doilea vampir, este cel care aduce dupa el umbra, nemilos si razbunator, opusul fratelui sau Stefan.

Acum, ca am facut cunostinta cu personajele principale, ar fi frumos din partea mea sa va scriu si despre ce este vorba in carte. Nu am decat sa va spun ca actiunea romanului nu este atat de palpitanta comparativ cu alte romane, dar are totusi farmec. Avem aici un conflict puternic intre doi frati, dorinta de razbunare si un mar al discordiei care se pare ca s-a reincarnat dupa secole. Trezirea este un roman frumos pe care il recomand celor care au citit Amurg si Vampirii Sudului.

Si ca sa pastrez aceeasi nota, saptamana viitoare voi incerca sa va prezint volumele Semnul si Tradarea din seria Casa Noptii.

Invitatie la vernisaj!

Posted in alte alea... with tags , , , on Aprilie 29, 2009 by Ruxandra Avram

ataraxia

Fata care s-a jucat cu focul. Millennium II – Stieg Larsson

Posted in Ce citesc... with tags , , , , , on Martie 25, 2009 by Ruxandra Avram

fata-care-s-a-jucat-cu-foculNu există nevinovaţi. Există doar diferite grade de responsabilitate.- Lisbeth Salander

A aparut traducerea in limba romana a celui de-al doilea volum din trilogia Millennium a regretatului Stieg Larsson. Ce va pot spune despre Fata care s-a jucat cu focul? Am citit cartea pe nerasuflate.Este o poveste complicata despre o fata cu o viata alambicata: Lisbeth Salander.

Daca din Barbati care urasc femeile reiese faptul ca Lisbeth Salander este hacker-ul genial, fetita- femeie nelinistita si banuitoare, demonul capabil sa distruga tot ce o calca pe nervi, femeia care uraste barbatii care urasc femeile, in Fata care s-a jucat cu focul gasim si explicatiile atitudinii ei. Pana aici stim foarte putine despre acest personaj enigmatic dar, in cel de-al doilea volum Millennium urmeaza sa aflam multe: unde si cum s-a nascut, cine ii sunt parintii, cum a ajuns sa fie ceea ce este si ce inseamna pentru ea raul.

In principiu, povestea pleaca de la trei crime zguduitoare de comiterea carora Lisbeth este banuita. Din acest punct, Lisbeth sta ascunsa, privind si judecand la rece, folosindu-se de computer, de internet, de capacitatile sale de a se strecura in orice retea, dar singura. Singura impotriva tuturor. Incet-incet descopera ca singuratatea pe care o banuia si in care se complacea nu este atat de sigura. Primeste ajutor necerut de la Mikael Blomkvist, de la Miriam Wu, de la Holgren Palmgren, de la Dragan Armanski si chiar de la politia care initial o haituise. Misterul din roman este dezlegat din nou de doua persoane: de Lisbeth Salander (actor aflat in rol principal de data aceasta, cu statut de anchetator dar si de victima) si de Mikael Kalle Blomkvist (afurisitul de Kalle Blomkvist dupa cum il gratuleaza Salander), jurnalistul problema de la revista Millennium.

Nu stiu daca acest al doilea volum m-a luat chiar atat de tare pe nepregatite asa cum mi s-a intamplat cu Barbati care urasc femeile. Ceea ce captiveaza este actiunea alerta din Fata care s-a jucat cu focul. Totul se intampla cu rapiditate: crimele, indiciile sunt descoperite rapid, detaliile ascunse sunt ridicate la suprafata cu viteza luminii. In primul volum Mikael se chinuie saptamani intregi sa reconstituie ani ascunsi, pe cand in Fata… totul vine aproape de la sine. Oameni se intalnesc, au loc santaje, crime etc. Si totusi dreptatea iese eventual la suprafata.

Citind acest roman fascint ajungem la concluzi ca destinele jurnalistului Mikael Blomkvist si ale investigatoarei Lisbeth Salander sunt menite sa se intretaie, fiecare salvandu-si viata reciproc,fiecare tinand unul la celalalt fara sa-si marturiseasca sentimentele.

Va recomand acest roman!Eu una astept volumul trei din Millennium asa cum astept si filmul Barbati care urasc femeile, abia aparut in Suedia.

Alte pareri:

Clubliteratura.ro

Barbati care urasc femeile. Millennium I- Stieg Larsson

Posted in Ce citesc... with tags , , , , , on Martie 25, 2009 by Ruxandra Avram

barbati

Unul dintre romanele eveniment ale acestui an, Barbati care urasc femeile impresioneaza prin spontaneitatea scriiturii si a actiunii. Romanul este conceput in asa fel incat sa captiveze cititorul, sa il tina prins in actiune, sa il convinga sa citeasca si sa astepte continuarea. Acest prim volum face parte din trilogia Millennium. Personajul central, Mikael (Kalle) Blomkvist, un jurnalist cazut in dizgratie in urma publicarii unui articol denigrator la adresa unui mare industrias (Hans-Erik Wennerstrom) este angajat pentru a investiga o asa zisa crima care a avut loc cu 40 de ani in urma.

Aventurile prin care trece Mikael Blomkvist par fie perfect normale, fie insolite, lasand uneori impresia a fi desprinse din filmele de actiune. Desi Blomkvist este un simplu jurnalist preocupat de economie, ajunge sa fie izolat intr-un sat, in sanul unei familii numeroase, tocmai pentru a cerceta greselile si mai ales secretele acesteia. Este (mai mult sau mai putin) mituit sa investigheze uciderea Harrietei Vanger, iar intuitia este cea care il conduce la descoperirea unor secrete injositoare ascunse timp de aproape 60 de ani si care influenteaza vietile multor personaje.

Ajutorul jurnalistului este tanara Lisbeth Salander, investigatoare catalogata drept singuratica si cu tendinte antisociale, dar care denota o tenacitate si un discernamant uluitor. Desi o fiinta ciudata, hacker-ul Lisbeth Salander se aproprie de Mikael Blomkvist si ajunge sa ii salveze viata, dar si sa implice sentimente. La urma urmelor, el nu face parte din acea categorie a barbatilor care urasc femeile

Una peste alta, Barbati care urasc femeile este o carte captivanta, pe care, daca ai apucat sa o incepi, nu o poti lasa din mana!

Melancolica moarte a Baiatului- stridie – Tim Burton

Posted in Ce citesc... with tags , , , on Februarie 21, 2009 by Ruxandra Avram

melancolica-moarteFata cu multi ochi

Intr-o zi in parc

era sa ma deochi.

Am intalnit o fata

cu mai multi ochi.

 

Era chiar draguta

(dar si neomeneasca!)

i-am remarcat gura,

si a-nceput sa vorbeasca.

 

Am vorbit despre poeti,

poezie, flori si canari,

despre ce probleme ar avea

dac-ar purta ochelari.

 

E grozav sa cunosti o fata

cu atatea retine,

doar ca te uda complet

cand deprimata plange langa tine.

Enigma Daliei Negre – Steve Hodel

Posted in Ce citesc... with tags , , , on Februarie 19, 2009 by Ruxandra Avram

enigmaBlack Dahlia Avenger sau Enigma Daliei Negre este o carte – documentar, este povestea mai multor crime oripilante petrecute intre anii 1947-1950. O carte impunatoare din mai multe puncte de vedere (traducerea in limba romana are aproximativ 800 de pagini), cartea lui Steve Hodel reprezinta raportul detaliat al unei indelungate investigatii cu privire la mai multe crime nesolutionate in anii ‘50.

Povestea lui Steven Hodel incepe in anul 1999 cand, dupa moartea tatalui sau, gaseste intr-un album de fotografii vechi, imagini ale lui Elisabeth Short, tanara cunoscuta post – mortem drept Dalia Neagra. De ce fotografii ale unei femei care a fost ucisa cu bestialitate se gaseau in posesia tatalui sau? Intreaga investigatie urmeaza sa se invarta in jurul acestei intrebari: cine a fost tatal meu?

Nelamurirea se transforma in groaznicul adevar: George Hodel, un chirurg talentat, tata a 10 copii, magnat si respectat om de afaceri a ucis. Si nu doar o femeie, ci mai multe, urmand liniile trasate de marchizul de Sade. Groaznica poveste ce prinde contur in aceasta carte isi are originile in suprarealism, in fotografiile faimosului Man Ray (prieten apropriat si confident al lui George Hodel), in filmele mute ale anilor ‘30-’40 si mai ales in cartile ramase in urma marchizului de Sade. Copil precoce, George a fost admirat drept un pianist grozav, ulterior drept o somitate in chirurgie, drept un tata atent dar dur si respectat, dar, mai presus de orice, un barbat iubit (daca nu chiar idolatrizat) de femei. Obsesia sa pentru femei ajunge la extrem, George crezand pana la nebunie in pedeapsa, in puterea masculina, in visul suprarealist transformat in realitate.

Pe data de 15 ianuarie 1947, trupul mutilat al unei tinere este gasit in iarba, la marginea unei sosele, plasat la vedere, special pentru a fi gasit si apreciat drept o opera de arta. Steve Hodel gaseste asemanari izbitoare intre modul in care corpul Daliei Negre a fost asezat (aici puteti gasi imagini de la locul crimei, precum si imagini ale tinerei Elisabeth Short din timpul vietii) si anumite lucrari ale lui Man Ray: Les Amoreaux (imaginea din partea superioara) si Minotaurul (imaginea inferioara).

a_lheure

minotaurman_rayCercetarile amanuntite ale lui Steve Hodel au scos la iveala legatura dintre multe crime nesolutionate in fata publicului larg, crime musamalizate de L.A.P.D. Se pare ca politia cunoastea identitatea criminalului la doua saptamani de la prima crima (cea a Daliei negre), dar a acceptat musamalizarea. De ce? Pentru a ascunde faptul ca doctorul George Hodel avea dosare cu toate numele importante din L.A.P.D., ca stia toate dedesupturile afacerilor murdare ale acestora, ca ii avea la mana cu date exacte cu privire la mita primita, ca stia tot, cunostea pe toata lumea si manipula fara pic de teama high class-ul orasului ingerilor.

Aceasta carte spune povestea mai multor vieti, a 11 femei ucise cu bestialitate si uitate. Spune povestea trista a unei femei singure ce lupta pentru un pic de siguranta si fericire dar care a ajuns sa fie ucisa de omul in care a avut incredere. Spune povestea unei femei a carei viata a fost deformata de opinia publica, dar care si-a gasit ecou in sufletul unui fost politist. Cand investighezi o crima, pune-te in locul victimei a fost invatat Steve Hodel, si astfel a reusit sa reconstruiasca bucata cu bucata puzzle-ul vietii si al mortii Daliei Negre.

Ar mai fi multe de spus, dar o sa va las sa descoperiti singuri. De ce trebuie citita acesta carte? Pentru ca instiga la non-violenta: nu poti face rau dupa ce citesti povestea dramelor acelor femei. Pentru ca indeamna la dreptate, la adevar, oricat de crunt ar fi. Pentru ca nu te lasa sa dormi linistit noaptea stiind ca undeva, in lumea acesta, sunt oameni (daca pot fi numiti astfel!) care ucid si scapa nepedepsiti. Pentru ca ne invata sa nu trecem prin viata inchizand ochii la rau. Pentru asta si pentru multe alte motive trebuie citita aceasta carte. O recomand tuturor care considera dreptatea drept o necesitate!

Gackt – Ghost

Posted in Ce ascult with tags , on Februarie 18, 2009 by Ruxandra Avram

Ora Vrajitoarelor- Anne Rice

Posted in Ce citesc... with tags , , , on Februarie 7, 2009 by Ruxandra Avram

ora-vrajitoarelor1Cine este Lasher? Si ce este cu toate femeile astea Mayfair?

Ora vrajitoarelor este o carte bogata in detalii, un pic diferita fata de ce ma asteptam. Nu stiu de ce mi-a luat atat de mult sa ma apuc de citit Cronicile vrajitoarelor, tinand cont de faptul ca am citit Cronicile vampirilor cu aviditate, as putea spune! Anne Rice are un scris calm, cursiv, imbietor, fara suisuri si coborasuri bruste, fara sa provoace cititorului decat curiozitate si nerabdare. Ii citesc cartile pe nerasuflate. Imi plac personajele pe care le-a creat: un Lestat fascinant, regele Gradinii Salbatice, un Armand serafic dar crud….dar sa trec peste vampiri si sa ajung la vrajitoare!

Femeile Mayfair sunt vrajitoare si mame, sunt puternice dar intotdeauna frumoase. Ele conduc o familie iar Ora vrajitoarelor aduce in prim plan povestea acestor femei. Vreme de 300 de ani, 12 vrajitoare Mayfair (Suzanne, Deborah, Charlotte, Jeanne Louise, Angelique, Marie Claudette, Marguerite, Katherine, Mary Beth, Stella, Antha, Deirdre) au controlat destinele a sute de oameni, au condus plantatii si au strans o avere imensa, controland un spirit puternic, pe Lasher, barbatul care le-a bantuit familia si care a ingrozit strainii. Lasher este totodata binecuvantarea si blestemul familiei, fiind cel care da puterea dar si cel care poate distruge. Sunt vrajitoare puternice care il controleaza atat de bine pe Lasher incat ajung sa capete faima si bogatie, dar sunt si cateva care incearca sa il nege, sa scape de blestem, ceea ce le aduce nefericire. Totusi, ajungem sa ne punem intrebarea: oare vrajitoarele il controleaza pe Lasher sau el pe ele? El le spune ca le iubeste si le serveste, dar, in acelasi timp, actioneaza si singur, alegand sa distruga ce cel care poate periclita in orice fel siguranta femeii iubite. Cert este faptul ca, dupa moartea oricarei vrajitoare Lasher se arata si altor oameni, nu doar mostenitoarei, si asta doar pentru a-si exterioriza suferinta pierdeii iubitei!

Exista in roman un personaj extrem de interesant: Julien Mayfair, singurul vrajitor al familiei. Chiar daca mostenirea a trecut la sora sa, Julien a fost, se pare, cel care l-a controlat pe Lasher. Ce mi s-a parut interesant a fost capacitatea lui Julien de a controla familia (care pana la el a fost a femeilor), barbatul care parea condus de femei dar care a reusit sa manipuleze cu eleganta si forta. Nu stiu daca se poate spune ca este descris ca fiind un geniu al raului, dar cert este faptul ca Julien este un personaj puternic care l-a influentat pana si pe Lasher. Se pare ca imaginea pe care spiritul a ales-o cand se materializa semana izbitor cu tanarul Julian.

Totusi, personajul central al cartii este ultima vrajitoare, Rowan Mayfair, o doctorita neurochirurg, aflata departe de New Orleans si de familia mamei ei biologice, departe de povestile de groaza care au bantuit familia. Ea este – fara sa stie – mostenitoarea. Alaturi de Michael Curry, barbatul salvat de la moarte de Rowan, ea va intelege ce reprezinta mostenirea si va duce la bun sfarsit o profetie prin care se va pune capat blestemului ce planeaza asupra familiei Mayfair.

Tipic pentru Anne Rice, finalul este oarecum surprinzator si lasa loc de continuare. Volumul doi al seriei este Lasher, aparut tot la editura Rao. Il voi citi si voi incerca sa va scriu ce gust mi-a lasat…

Dansatoarea de Kabuki, Ani de asteptare si In numele mamei

Posted in Ce citesc... with tags , on Ianuarie 12, 2009 by Ruxandra Avram

dansatoarea

Nu am mai scris de mult pe blog, dar asta nu inseamna ca am ramas in urma cu lecturile. Asadar, va voi scrie cate ceva despre trei carti fine ca fulgii de zapada: Dansatoarea de Kabuki (Sawako Ariyoshi), Ani de asteptare (Fumiko Enchi) si In numele mamei (Erri de Luca).

Ce au in comun cele trei carti?Femeia. Femeia libera, dansatoarea dezlantuita precum focul din topitorie, sotia devotata,capabila de intelegere si sacrificiu si mama, prototipul mamei mai exact, imaginea clasica a Maicii Domnului. Puteam sa sctiu separat de cele trei carti, dar am simtit nevoia sa le consemnez intr-un singur articol, in ordinea in care le-am citit.

Okuni kabuki este tanara de la tara, de o frumusete rapitoare, dar care ajunge sa cucereasca inimile oamenilor nu prin imaginea pe care o afiseaza ci prin dans, prin forta si tot odata prin gratia de care da dovada, prin betia care i se strecoara in vene in momentul in care danseaza. Okuni este moldelul femeii care poate renunta la tot (bunuri, familie, dragoste) pentru a-si indeplini visul, este cea care face din dans o arta noua, cea care are curajul sa paseasca inainte, sa scoata la iveala tabu-uri si sa le calce in picioare.

ani-de-asteptare

La polul opus se gaseste Tomo Shirakawa, personajul scriitoarei Fumiko Enchi. Tomo este o femeie educata, simpla si in acelasi timp complicata, intotdeauna calma dar macinata de viata pe care este constransa sa o duca. Sotie si mama, Tomo este devotata si nu da dovada de rautate sau gelozie, desi este macinata pana la autodistugere. Tomo considera ca i se face o mare onoare cand este trimisa de sotul sau sa ii aleaga o amanta, dar tocmai pentru lucrul acesta (si pentru nenumaratele infidelitati care vor urma de-a lungul anilor) nu il va ierta. Chiar daca pare puternica, neinduplecata si capabila sa rezolve toate problemele ce ii ies in cale, Tomo este pana la urma o femeie, obosita, geloasa, trista, parasita. Este femeia care trece peste toate.

in-numele-mameiCea de-a treia femeie este Maria, Maica Domnului, asa cum este Ea vazuta de Erri de Luca. Este femeia mama, tanara anuntata de Buna Vestire. Este femeia constienta de copilasul pe care urmeaza sa il aduca pe lume, este mama capabila sa comunice cu copilul ei in acel mod misterios si totodata fascinant, copil pe care il iubeste din secunda in care afla ca il va aduce pe lume.  „In numele tatalui: asa incepe semnul crucii. In numele mamei incepe viata” scrie Erri de Luca in aceasta carte.  Cartea in sine nu este o poveste despre venirea pe lume a lui Iisus, ci este povestea unei tinere careia ii este menit sa devina mama si sotie. Povestea scurta a unei tinere simple, povestea  drumului pe care ea il parcurge in cele noua luni ce preceda nasterea, povestea legaturii dintre mama si fiu.

Va recomand si aceste carti despre femei, pentru ca sunt ceva aparte,si pentru ca sunt povesti care s-ar putea desprinde din fictiune si ar putea sa prinda viata.

Melodie de Craciun…Kuroyume- Merry X`mas.I love you

Posted in Ce ascult with tags , , on Decembrie 21, 2008 by Ruxandra Avram

Ce citesc…

Posted in Ce citesc... with tags , on Decembrie 19, 2008 by Ruxandra Avram

M-am apucat de curand sa citesc o carte absolut extraordinara: Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus, ultimul roman tradus in limba romana al scriitorului Christopher Moore si publicat de Polirom. Initial am fost sceptica. La o adica, inca o carte despre viata lui Iisus? Why? Numai ca romanul asta m-a dat gata de la prima fraza: Ingerul isi facea curat in dulapuri cand sosi chemarea. Ok, asa incepe o carte despre copilaria si viata lui Iisus? Ei bine da! Este cea mai amuzanta carte pe care am citit-o, mai tare chiar decat toate bancurile pe care le-am auzit pana acum- puse toate la un loc (si am tot auzit bancuri, daca tot veni vorba!).

Avem aici un Iisus strengar dar naiv, al carui bun prieten este Levi zis si Biff, un pusti evreu „zbanghiu”, pus pe sotii si extrem de „slobod la gura”. Suntem martori la aventurile copilariei si adolescentei a doi baieti, unul naiv dar iubit de oameni iar celalalt ignorat si privit cu scepticism.

Biff apare in peisaj in anul 2000, reinviat de ingerul Raziel (care, ca rasplata pentru reinviere este si lovit destul de serios!), pentru a scrie o evanghelie in care sa descrie primii 30 de ani din viata Mantuitorului, anii ce lipsesc din Noul Testament.

Inca nu am terminat cartea, dar mai am putin (este vorba despre o „evanghelie” de aproximativ 600 de pagini) si voi scrie mai pe larg cand termin. Intre timp…recomand aceasta carte din tot sufletul!stiu si eu…ca o buna metoda de relaxare de Sarbatori.

Kiyoharu si ultimul sau videoclip

Posted in Ce ascult with tags , on Decembrie 18, 2008 by Ruxandra Avram

Tocmai ce am dat pe net de ultimul video scos de Kiyoharu. Abia astept noul album…

Twilight- filmul

Posted in Filme with tags , , , on Decembrie 17, 2008 by Ruxandra Avram

twilight-movie-poster1Am vazut aseara Twilight. Este un pic diferit fata de ce mi-am imaginat, mai exact, scenariul din capul meu era altul. Este un pic altfel decat cartea, dar foarte aproape de adevar. Ce mi-a placut in mod deosebit este modul in care este prezentata povestea celor doi. Actorii sunt perfecti in rolurile in care au fost distribuiti. Ma asteptam ca Alice sa fie mai mult prezenta, ca Emmet sa fie mai activ, poate chiar si Bella un pic altfel(mi s-a parut a fi un pic traumatizata, in alta ordine de idei). Se putea sa fie mai bine, ce e drept, dar nici o dezamagire nu este. Este undeva la mijloc, as putea zice.

Abia astept continuarea. Ar trebui sa le iasa mai bine. New Moon implica si mai multe efecte speciale (care efecte le-au iesit apoape perfect, din punctul meu de vedere) si mai multe personaje, care mai de care mai fascinante.

Un minus destul de mare la filmul asta este lungimea. Toata actiunea din Amurg este redus la maxim, asa ca o multime de detalii importante mai departe sunt trecute cu vederea. Un plus il consider coloana sonora. Extraordinar conceputa. Cea mai frumoasa scena din film este legata de muzica, mai exact momentul in care Edward ii canta Bellei la pian.

Una peste alta, filmul mi s-a parut a fi conceput ca sa fie inteles si apreciat mai ales de cititorii seriei Amurg. Nu stiu daca cineva care a vazut filmul si nu a citit cartea a inteles mare lucru. Este totul destul de evaziv, dar usor de inteles pentru cineva care stie cat de cat la ce sa se astepte. Dar este o poveste frumoasa de dragoste. Si totusi…cartea bate filmul!

Mic tratat de pisicologie – Serban Foarta

Posted in Ce citesc... with tags , , on Decembrie 11, 2008 by Ruxandra Avram

Cartea de astazi este o culegere de imagini in care se regasesc toate tipurile de pisici: mici, mari, tarcate, iubitoare, jucause, enervante etc. Mic tratat de pisicologie sau Bucati feline in felii stranse la un loc de Serban Foarta este un volum frumos, plin de umor, altfel spus-cadoul ideal pentru iubitorii de pisici. Foarta pune la un loc poezii vesele dar si fragmente triste, le „imprieteneste” pe pisicile celebre (pisicuta de Cheshire a lui Lewis Carroll cu -sa zicem-motanul Murr al lui Hoffmann), si scoate in evidenta acele pasaje in care pisicile se rasfata, torc si sunt iubitoare. Este greu de explicat senzatia pe care o lasa in urma aceasta carte, dar, cred, cel mai aproape de adevar este impulsul de a mangaia o pisica, sau – in cazul in care nu ai deja- de a adopta una.pisicologie

Este interesant de remarcat modul in care scriitori si poeti celebri au vazut si au descris pisica. Este vorba, in mod cert, de anumite pasaje pe care le-am mai citit si in alte volume, dar fara sa ne gandim la personajul principal al respectivelor pasaje. In Mic tratat de pisicologie gasim pisici din vechiul Egipt, din Japonia Evului Mediu, din perioada romantica sau umanista a Europei, de la inceput de secol XX si pana in prezent, pisici care au insotit, care au urmarit atent sau care si-au ignorat stapanii scriitori, pisici care poate ca s-au jucat cu manuscrise, care si-au bagat labutele in cerneala, care au imprastiat ceara de la lumanare pe pana de scris. Mic tratat de pisicologie este un volum care te lasa sa visezi, care te ghideaza in minunata lume a pisicilor, care te educa sa ajungi un stapan iubitor, sclav pe viata al unei pisicute.( Deosebirea dintre un câine şi-o pisică? Cel dintâi cugetă într-astfel: „Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zei.” A doua cugetă şi ea: „Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zeu.”  -Ira Lewis)

Pisoiul Frac – Stephane Mallarme

   Era un foarte bun mat mic

   Cu ochi albastru, de iscoada,

   Ce nu voia, mai nici un pic,

   Ca, din senin, sa-l calci pe coada.

Strategiile samurailor – Boye Lafayette de Mente

Posted in Ce citesc... with tags , on Noiembrie 26, 2008 by Ruxandra Avram

strategiile-samurailor

Desi o carte scrisa de un gaijin (strain), Strategiile samurailor prezinta succint dar la obiect invataturile lui Miyamoto Musashi. Boye Lafayette de Mente trateaza Gorin no Sho ( Cartea celor cinci cercuri) sistematic, luand fiecare invatatura in parte si explicand cum lumea lui Musashi si muleaza pe prezent. Totusi, volumul nu se ridica la nuvelul Caii samuraiului astazi, interpretarea scriitorului Yukio Mishima la Hagakure: Calea samuraiului– invataturile lui Yamamoto Tsunetomo, desi Strategiile samuraiului are ca motto una din invataturile samuraiului mentionat:

Calea unui samurai este moartea. Cand ajunge intr-un moment de cumpana, nu exista alta alegere rapida decat moartea.

Nu e prea greu.

Plecand de la aceasta idee, Boye Lafayette de Mente comenteaza calea samuraiului conform lui Musashi: samuraiul trebuie sa lupte pe viata si pe moarte si trebuie sa invinga. Samuraiul trebuie sa fie atent la tot ce il inconjoara, mai ales la principiile lumii: Pamantul, Apa, Focul, Vantul si Vidul. In conceptia lui Musashi,

Pamantul reprezenta temelia tuturor lucrurilor; Apa reprezenta puritatea si fluiditatea stilului sau de lupta; Focul reprezenta batalia, prin energia sa si capacitatea de a-si schimba directia; Vantul reprezenta alte stiluri de lupta; Vidul reprezenta locul din care vin toate lucrurile.

Din punctul meu de vedere, cea mai importanta invatatura transmisa de Musashi -ma refer aici la nivelul societatii actuale- ar fi indemnul de a folosi mintea ca pe o arma. De aici, zic eu, deriva celelalte invataturi: capacitatea de a observa ansamblul, puterea de a folosi timpul in favoarea ta, de a manipula oamenii, taria de a ramane integru, de a fi flexibil dar nu manevrabil, de a ramane tacut si de a lovi primul si de a lovi tare.

Pentru a intelege si mai bine cine a fost Musashi si ce anume este Gorin no Sho, va recomand Musashi romanul lui Eiji Yoshikawa, aparut la editura Polirom (2004) si, la aceeasi editura, dar in anul 2000(si 2002), a aparut si Gorin no Sho – Cartea celor cinci cercuri, traducerea si comentariile apartinandu-i profesorului Neculai Amalinei.

Mastile – Fumiko Enchi

Posted in Ce citesc... with tags , on Noiembrie 26, 2008 by Ruxandra Avram

mastile

O poveste ciudata despre posedare spirituala, Mastile aduce in prim plan secrete ale vietii de familie japoneze dar si puternica legatura creata intre soacra si nora. Desi o problema mult discutata, aceasta relatie intre cele doua femei este una aparte in Mastile. Aici femeile poarta masti asemanatoare celor  ce caracterizeaza personajele teatrului No, masti terifiante ce ascund sentimente profunde. In spatele mastilor se ascunde si iubirea si moartea, dar si dorinta de razbunare si rautatea pura.

Personajul principal este Mieko Togano, poeta, o femeie calma, eleganta si sofisticata, dar care ascunde, sub masca pe care o poarta, ani de suferinta petrecuti intr-o casnicie lipsita de iubire, dar si stigmatul unui adulter. Mieko trebuie sa supravietuiasca mortii neasteptate a fiului, dar modul in care isi intelege soarta este un pic surprinzator. Ajunge sa isi foloseasca nora, pe tanara Yasuko, ramasa la randul sau cu un gol in suflet in urma mortii sotului. Actiunile celor doua femei ajung sa sperie cititorul, dar nu numai. Inspaimantatoare este dualitatea celor doua: daca in timpul zilei cele doua sunt modele de eleganta si calm, in timpul noptii puterea celor doua se imprastie in intreaga atmosfera.

Asa cum o masca No presupune eleganta dar si exprimare exacta a unei caracteristici psihice, la fel, romanul scriitoarei Fumiko Enchi este elegant si in acelasi timp inspaimantator, lasand cititorul sa „traga cu ochiul” intr-o lume prea putin familiara si prea sobra.

In cautarea unei voci din departare – Taichi Yamada

Posted in Ce citesc... with tags , on Noiembrie 26, 2008 by Ruxandra Avram

in-cautarea-unei

Ce inseamna de fapt departarea? Poate ea fi suprimata?  Citind aceasta carte am avut impresia ca departarea este cheia care deschide usa descoperirii, ca doar prin perceperea departarii fizice se poate aprecia apropierea sentimentelor.

Tsuneo, un burlac obisnuit, simplu, ajunge sa fie bantuit de vocea unei femei, o voce apropiata si totodata aflata in departare, o voce care ii transforma viata simpla intr-un iad, o voce fara de care nu poate trai. Cartea este de fapt povestea unei revelatii si a unei cautari, povestea unui barbat aflat in cautarea unei femei.

Initial cititorul poate avea impresia (ca si personajul, de altfel!) ca Tsuneo este bantuit. Ok!Am inteles pana aici. Totusi, pe parcurs, tu, cititorul, intelegi ca este vorba de ceva mult mai complicat: dialogul dintre cei doi are loc pe un plan aparte, la nivelul sentimentelor. Ea, femeia singura, cauta in mintile altor oameni un suflet la fel de singur, dispus sa ii tina companie la distanta. El, angajatul model, barbat la fel de singur dar inconstient de solitudinea sa, respinge contactul mental cu femeia, initial din teama transformata pe parcurs in furie. Totusi, misterul pastrat de femeie ajunge sa ii obsedeze pe Tsuneo, acesta incercand sa o convinga sa ii dea intalnire. Spre final, vocea accepta intalnirea. Cum decurge si ce ramane in urma departarii…asta ramane sa aflati!

Tacere – Shusaku Endo

Posted in Ce citesc... with tags , on Noiembrie 26, 2008 by Ruxandra Avram

tacere-3029

Actiunea romanului se petrece in Japonia secolului al XVII-lea, o Japonie framantata de lupte pentru putere si pentru exercitarea credintei. Personajul central al romanului este preotul iezuit Sebastiao Rodrigues, ajuns in tara soarelui rasare in cautarea mentorului sau, trimis pentru a verifica zvonul privind apostazia acestuia. Preotul se adapteaza rapid la modul de viata japonez( invata sa comunice, sa se poarte si sa reactioneze) dar traieste si revelatia ca, desi Dumnezeu vede chinurile credinciosilor, desi le aude tipetele si rugaciunile, totusi le intoarce spatele, tratandu-le credinta cu o tacere indiferenta. Rodrigues ajunge sa isi puna la indoiala propria credinta in Dumnezeu dar, spre sfarsit, abia dupa ce isi intalneste mentorul (transformat in unealta a sistemului japonez) intelege ca Dumnezeu este prezent in viata credinciosului, ii intelege durerea, ii aude strigatele si este prezent pana si in tacere.

Spre deosebire de alte romane istorice japoneze (si ma gandesc aici la Musashi si Taiko ale scriitorului Eiji Yoshikawa) Tacere aduce in discutie o perioada neagra din istoria Japoniei, o perioada in care credinta in Dumnezeul crestinilor incepe sa prinda radacini, chiar daca prigoana si pedepsele aplicate de catre regimul Tokugawa au fost crunte. Comparativ cu romanele lui Eiji Yoshikawa, romane extrem de realiste care urmaresc in cele mai mici detalii vietile tulburate ale roninului Musashi si a regentului Hideyoshi, Tacere nu aduce in prim plan lumea japoneza asa cum a fost, ci indeamna cititorul sa priveasca prin aceasta lume prin ochii celui cu credinta in Dumnezeu. Este ca si cum aceasta carte ar fi fost mai degraba scrisa de un european…Shusaku Endo nu lasa sa se observe ca este japonez, nu incearca sa evidentieze suferinta unui anumit popor, ci subliniaza mai degraba ideea de credinta. Nu conteaza aici nationalitatea, ci doar sufletul si puterea de a crede.

Sotia doctorului – Sawako Ariyoshi

Posted in Ce citesc... with tags , on Noiembrie 26, 2008 by Ruxandra Avram

sotia-doctoruluiCine este sotia doctorului?Kae, tanara care viseaza la fericirea conjugala alaturi de sotul sau, sau Otsugi, soacra celei dintati, care are pretentia afectiunii filiale neconditionate?

Romanul prezinta povestea a doua femei. Kae este tanara care o admira pe sotia doctorului, Otsugi, o femeie fascinanta prin imaginea pe care si-a creat-o si si-a pastrat-o de-a lungul anilor. Tanara este aleasa de sotia doctorului pentru a deveni sotia fiului sau, viitor doctor. Relatia dintre cele doua femei pare a fi extrem de stransa, iar iubirea pe care Kae i-o poarta soacrei este aproape de cea pentru o mama. Insa totul se schimba odata cu venirea lui Seishu, tanarul sot, in jurul caruia se invarte un adevarat univers de intrigi si competitie pentru afectiune. Lupta dintre cele doua femei ajunge la extrema spre capatul vietii lui Otsugi, aceasta nefiind capabila sa inteleaga cum poate sa ajute la fericirea fiului sau.  Intreaga lupta are loc pe plan psihologic, iar punctul final il are incercarea celor doua de a testa descoperirea doctorului Seishu.

  Romanul a fost publicat la inceputul anului, iar la Targul de Carte Gaudeamus editura Humanitas a lansat Dansatoarea de kabuki , cel de-al doilea roman tradus in limba romana al scriitoarei Sawako Ariyoshi.

Dragostea, si moartea, si valurile – Yasushi Inoue

Posted in Ce citesc... with tags , on Noiembrie 26, 2008 by Ruxandra Avram

20081004082245

Volumul cuprinde trei nuvele, ANIVERSAREA CASATORIEI, GRADINA DE PIATRA si DRAGOSTEA, SI MOARTEA, SI VALURILE, nuvele care lasa impresia unor stampe japoneze.

In ANIVERSAREA CASATORIEI, Inoue povesteste un moment fericit in viata cuplului Shunkichi Karaki si Kanako, doi tineri casatoriti de cinci ani dar care, din zgarcenie, nu isi sarbatorisera luna de miere si nu plecasera niciodata in vreo calatorie. Cu ocazia unui castig neasteptat (zece mii de yeni), in sufletele celor doi se cuibareste dorinta de a pleca intr-o calatorie, iar Hakone pare locul perfect. Initial, calatoria este planificata sa dureze doua zile, dar, treptat, datorita zgarceniei, cei doi se intorc la Tokio in aceeasi seara, moment ce coincide cu moartea lui Kanako. Nuvela este de fapt un omagiu adus sotiei, Kanako, a carei cumpatare vecina cu zgarcenia, il impiedica pe Shunkichi Karaki sa se recasatoreasca.

GRADINA DE PIATRA de la templul Ryoanji din Kyoto este locul in care Uomi Jiro isi aduce cele doua iubiri, pe Rumi, si dupa trei ani, pe sotia sa, Mitsuko. Sentimentele adevarate ies la iveala in fata gradinii de piatra, aici survenind despartirea de Rumi si revelatia lui Mitsuko. Gradina este un spatiu magic unde linistea patrunde pana in adancul fiintei, modificand cantecul sufletului si vietile vizitatorilor.

DRAGOSTEA, SI MOARTEA, SI VALURILE, nuvela care da titlu volumului, prezinta finalul drumului a doua personaje aflate in cautarea mortii: Sugi si Nami. Insa planurile celor doi nu sunt duse la capat, tocmai datorita intalnirii lor. Sugi este un om de afaceri ajuns in pragul falimentului si al dezonoarei, in timp ce Nami este sotia inselata hotarata sa isi ia viata in valurile marii. Intalnirea in sine nu ii convinge sa renunte la pasul planuit, Nami fiind chiar pe punctul de a se sinucide. Totusi, simplul fapt de a avea cu cui sa isi impartaseasca gandurile fara a fi judecat si de a putea pastra tacerea in intelegere ii apropie pe cei doi. In alta ordine de idei, desi finalul nuvelei ramane deschis, putem presupune ca valurile marii, menite a aduce moartea, unesc in dragoste doua suflete ratacite.

Cele trei locuri descrise in cele trei nuvele raman spatii in care iubirea fie incepe fie ia sfarsit, locuri desprinse din trerestru si devenite una cu misterul pentru sufletele personajelor.

Soare si otel – Yukio Mishima

Posted in Ce citesc... with tags , on Noiembrie 26, 2008 by Ruxandra Avram

soare-si-otel

…E riscant sa discuti despre o fericire care nu are nevoie de cuvinte.

Este vorba de fericirea de a trai cu un scop, fericirea de a trai fara cuvinte, invaluit de sentimentul de implinire prin antrenarea trupului. Fara impletirea puterii trupului cu cea a spiritului nu se poate ajunge la fericire, dar odata atinsa fericirea, ce mai ramane? Telul final in viata este moartea, dar nu una lipsita de glorie. Moartea, in viziunea lui Mishima, trebuie sa fie scopul suprem, viata fiind doar o cale prin care se poate ajunge la glorie. Cel mai important lucru este antrenarea spiritului prin cuvinte, iar a trupului cu ajutorul soarelui si a otelului. Soarele lumineaza calea samuraiului, asa cum otelul sabiei il ajuta la antrenarea si implinirea trupului. Atunci cand trupul se afla in concordanta cu spiritul, problema vietii si a mortii depaseste individul, moartea nemaifiind un capat de drum, ci doar o trecere fireasca spre o alta etapa.