Melancolica moarte a Baiatului- stridie – Tim Burton

Posted in Ce citesc... with tags , , , on Februarie 21, 2009 by Ruxandra Avram

melancolica-moarteFata cu multi ochi

Intr-o zi in parc

era sa ma deochi.

Am intalnit o fata

cu mai multi ochi.

 

Era chiar draguta

(dar si neomeneasca!)

i-am remarcat gura,

si a-nceput sa vorbeasca.

 

Am vorbit despre poeti,

poezie, flori si canari,

despre ce probleme ar avea

dac-ar purta ochelari.

 

E grozav sa cunosti o fata

cu atatea retine,

doar ca te uda complet

cand deprimata plange langa tine.

Anunțuri

Enigma Daliei Negre – Steve Hodel

Posted in Ce citesc... with tags , , , on Februarie 19, 2009 by Ruxandra Avram

enigmaBlack Dahlia Avenger sau Enigma Daliei Negre este o carte – documentar, este povestea mai multor crime oripilante petrecute intre anii 1947-1950. O carte impunatoare din mai multe puncte de vedere (traducerea in limba romana are aproximativ 800 de pagini), cartea lui Steve Hodel reprezinta raportul detaliat al unei indelungate investigatii cu privire la mai multe crime nesolutionate in anii ‘50.

Povestea lui Steven Hodel incepe in anul 1999 cand, dupa moartea tatalui sau, gaseste intr-un album de fotografii vechi, imagini ale lui Elisabeth Short, tanara cunoscuta post – mortem drept Dalia Neagra. De ce fotografii ale unei femei care a fost ucisa cu bestialitate se gaseau in posesia tatalui sau? Intreaga investigatie urmeaza sa se invarta in jurul acestei intrebari: cine a fost tatal meu?

Nelamurirea se transforma in groaznicul adevar: George Hodel, un chirurg talentat, tata a 10 copii, magnat si respectat om de afaceri a ucis. Si nu doar o femeie, ci mai multe, urmand liniile trasate de marchizul de Sade. Groaznica poveste ce prinde contur in aceasta carte isi are originile in suprarealism, in fotografiile faimosului Man Ray (prieten apropriat si confident al lui George Hodel), in filmele mute ale anilor ‘30-’40 si mai ales in cartile ramase in urma marchizului de Sade. Copil precoce, George a fost admirat drept un pianist grozav, ulterior drept o somitate in chirurgie, drept un tata atent dar dur si respectat, dar, mai presus de orice, un barbat iubit (daca nu chiar idolatrizat) de femei. Obsesia sa pentru femei ajunge la extrem, George crezand pana la nebunie in pedeapsa, in puterea masculina, in visul suprarealist transformat in realitate.

Pe data de 15 ianuarie 1947, trupul mutilat al unei tinere este gasit in iarba, la marginea unei sosele, plasat la vedere, special pentru a fi gasit si apreciat drept o opera de arta. Steve Hodel gaseste asemanari izbitoare intre modul in care corpul Daliei Negre a fost asezat (aici puteti gasi imagini de la locul crimei, precum si imagini ale tinerei Elisabeth Short din timpul vietii) si anumite lucrari ale lui Man Ray: Les Amoreaux (imaginea din partea superioara) si Minotaurul (imaginea inferioara).

a_lheure

minotaurman_rayCercetarile amanuntite ale lui Steve Hodel au scos la iveala legatura dintre multe crime nesolutionate in fata publicului larg, crime musamalizate de L.A.P.D. Se pare ca politia cunoastea identitatea criminalului la doua saptamani de la prima crima (cea a Daliei negre), dar a acceptat musamalizarea. De ce? Pentru a ascunde faptul ca doctorul George Hodel avea dosare cu toate numele importante din L.A.P.D., ca stia toate dedesupturile afacerilor murdare ale acestora, ca ii avea la mana cu date exacte cu privire la mita primita, ca stia tot, cunostea pe toata lumea si manipula fara pic de teama high class-ul orasului ingerilor.

Aceasta carte spune povestea mai multor vieti, a 11 femei ucise cu bestialitate si uitate. Spune povestea trista a unei femei singure ce lupta pentru un pic de siguranta si fericire dar care a ajuns sa fie ucisa de omul in care a avut incredere. Spune povestea unei femei a carei viata a fost deformata de opinia publica, dar care si-a gasit ecou in sufletul unui fost politist. Cand investighezi o crima, pune-te in locul victimei a fost invatat Steve Hodel, si astfel a reusit sa reconstruiasca bucata cu bucata puzzle-ul vietii si al mortii Daliei Negre.

Ar mai fi multe de spus, dar o sa va las sa descoperiti singuri. De ce trebuie citita acesta carte? Pentru ca instiga la non-violenta: nu poti face rau dupa ce citesti povestea dramelor acelor femei. Pentru ca indeamna la dreptate, la adevar, oricat de crunt ar fi. Pentru ca nu te lasa sa dormi linistit noaptea stiind ca undeva, in lumea acesta, sunt oameni (daca pot fi numiti astfel!) care ucid si scapa nepedepsiti. Pentru ca ne invata sa nu trecem prin viata inchizand ochii la rau. Pentru asta si pentru multe alte motive trebuie citita aceasta carte. O recomand tuturor care considera dreptatea drept o necesitate!

Gackt – Ghost

Posted in Ce ascult with tags , on Februarie 18, 2009 by Ruxandra Avram

Ora Vrajitoarelor- Anne Rice

Posted in Ce citesc... with tags , , , on Februarie 7, 2009 by Ruxandra Avram

ora-vrajitoarelor1Cine este Lasher? Si ce este cu toate femeile astea Mayfair?

Ora vrajitoarelor este o carte bogata in detalii, un pic diferita fata de ce ma asteptam. Nu stiu de ce mi-a luat atat de mult sa ma apuc de citit Cronicile vrajitoarelor, tinand cont de faptul ca am citit Cronicile vampirilor cu aviditate, as putea spune! Anne Rice are un scris calm, cursiv, imbietor, fara suisuri si coborasuri bruste, fara sa provoace cititorului decat curiozitate si nerabdare. Ii citesc cartile pe nerasuflate. Imi plac personajele pe care le-a creat: un Lestat fascinant, regele Gradinii Salbatice, un Armand serafic dar crud….dar sa trec peste vampiri si sa ajung la vrajitoare!

Femeile Mayfair sunt vrajitoare si mame, sunt puternice dar intotdeauna frumoase. Ele conduc o familie iar Ora vrajitoarelor aduce in prim plan povestea acestor femei. Vreme de 300 de ani, 12 vrajitoare Mayfair (Suzanne, Deborah, Charlotte, Jeanne Louise, Angelique, Marie Claudette, Marguerite, Katherine, Mary Beth, Stella, Antha, Deirdre) au controlat destinele a sute de oameni, au condus plantatii si au strans o avere imensa, controland un spirit puternic, pe Lasher, barbatul care le-a bantuit familia si care a ingrozit strainii. Lasher este totodata binecuvantarea si blestemul familiei, fiind cel care da puterea dar si cel care poate distruge. Sunt vrajitoare puternice care il controleaza atat de bine pe Lasher incat ajung sa capete faima si bogatie, dar sunt si cateva care incearca sa il nege, sa scape de blestem, ceea ce le aduce nefericire. Totusi, ajungem sa ne punem intrebarea: oare vrajitoarele il controleaza pe Lasher sau el pe ele? El le spune ca le iubeste si le serveste, dar, in acelasi timp, actioneaza si singur, alegand sa distruga ce cel care poate periclita in orice fel siguranta femeii iubite. Cert este faptul ca, dupa moartea oricarei vrajitoare Lasher se arata si altor oameni, nu doar mostenitoarei, si asta doar pentru a-si exterioriza suferinta pierdeii iubitei!

Exista in roman un personaj extrem de interesant: Julien Mayfair, singurul vrajitor al familiei. Chiar daca mostenirea a trecut la sora sa, Julien a fost, se pare, cel care l-a controlat pe Lasher. Ce mi s-a parut interesant a fost capacitatea lui Julien de a controla familia (care pana la el a fost a femeilor), barbatul care parea condus de femei dar care a reusit sa manipuleze cu eleganta si forta. Nu stiu daca se poate spune ca este descris ca fiind un geniu al raului, dar cert este faptul ca Julien este un personaj puternic care l-a influentat pana si pe Lasher. Se pare ca imaginea pe care spiritul a ales-o cand se materializa semana izbitor cu tanarul Julian.

Totusi, personajul central al cartii este ultima vrajitoare, Rowan Mayfair, o doctorita neurochirurg, aflata departe de New Orleans si de familia mamei ei biologice, departe de povestile de groaza care au bantuit familia. Ea este – fara sa stie – mostenitoarea. Alaturi de Michael Curry, barbatul salvat de la moarte de Rowan, ea va intelege ce reprezinta mostenirea si va duce la bun sfarsit o profetie prin care se va pune capat blestemului ce planeaza asupra familiei Mayfair.

Tipic pentru Anne Rice, finalul este oarecum surprinzator si lasa loc de continuare. Volumul doi al seriei este Lasher, aparut tot la editura Rao. Il voi citi si voi incerca sa va scriu ce gust mi-a lasat…

Dansatoarea de Kabuki, Ani de asteptare si In numele mamei

Posted in Ce citesc... with tags , on Ianuarie 12, 2009 by Ruxandra Avram

dansatoarea

Nu am mai scris de mult pe blog, dar asta nu inseamna ca am ramas in urma cu lecturile. Asadar, va voi scrie cate ceva despre trei carti fine ca fulgii de zapada: Dansatoarea de Kabuki (Sawako Ariyoshi), Ani de asteptare (Fumiko Enchi) si In numele mamei (Erri de Luca).

Ce au in comun cele trei carti?Femeia. Femeia libera, dansatoarea dezlantuita precum focul din topitorie, sotia devotata,capabila de intelegere si sacrificiu si mama, prototipul mamei mai exact, imaginea clasica a Maicii Domnului. Puteam sa sctiu separat de cele trei carti, dar am simtit nevoia sa le consemnez intr-un singur articol, in ordinea in care le-am citit.

Okuni kabuki este tanara de la tara, de o frumusete rapitoare, dar care ajunge sa cucereasca inimile oamenilor nu prin imaginea pe care o afiseaza ci prin dans, prin forta si tot odata prin gratia de care da dovada, prin betia care i se strecoara in vene in momentul in care danseaza. Okuni este moldelul femeii care poate renunta la tot (bunuri, familie, dragoste) pentru a-si indeplini visul, este cea care face din dans o arta noua, cea care are curajul sa paseasca inainte, sa scoata la iveala tabu-uri si sa le calce in picioare.

ani-de-asteptare

La polul opus se gaseste Tomo Shirakawa, personajul scriitoarei Fumiko Enchi. Tomo este o femeie educata, simpla si in acelasi timp complicata, intotdeauna calma dar macinata de viata pe care este constransa sa o duca. Sotie si mama, Tomo este devotata si nu da dovada de rautate sau gelozie, desi este macinata pana la autodistugere. Tomo considera ca i se face o mare onoare cand este trimisa de sotul sau sa ii aleaga o amanta, dar tocmai pentru lucrul acesta (si pentru nenumaratele infidelitati care vor urma de-a lungul anilor) nu il va ierta. Chiar daca pare puternica, neinduplecata si capabila sa rezolve toate problemele ce ii ies in cale, Tomo este pana la urma o femeie, obosita, geloasa, trista, parasita. Este femeia care trece peste toate.

in-numele-mameiCea de-a treia femeie este Maria, Maica Domnului, asa cum este Ea vazuta de Erri de Luca. Este femeia mama, tanara anuntata de Buna Vestire. Este femeia constienta de copilasul pe care urmeaza sa il aduca pe lume, este mama capabila sa comunice cu copilul ei in acel mod misterios si totodata fascinant, copil pe care il iubeste din secunda in care afla ca il va aduce pe lume.  „In numele tatalui: asa incepe semnul crucii. In numele mamei incepe viata” scrie Erri de Luca in aceasta carte.  Cartea in sine nu este o poveste despre venirea pe lume a lui Iisus, ci este povestea unei tinere careia ii este menit sa devina mama si sotie. Povestea scurta a unei tinere simple, povestea  drumului pe care ea il parcurge in cele noua luni ce preceda nasterea, povestea legaturii dintre mama si fiu.

Va recomand si aceste carti despre femei, pentru ca sunt ceva aparte,si pentru ca sunt povesti care s-ar putea desprinde din fictiune si ar putea sa prinda viata.

Melodie de Craciun…Kuroyume- Merry X`mas.I love you

Posted in Ce ascult with tags , , on Decembrie 21, 2008 by Ruxandra Avram

Ce citesc…

Posted in Ce citesc... with tags , on Decembrie 19, 2008 by Ruxandra Avram

M-am apucat de curand sa citesc o carte absolut extraordinara: Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus, ultimul roman tradus in limba romana al scriitorului Christopher Moore si publicat de Polirom. Initial am fost sceptica. La o adica, inca o carte despre viata lui Iisus? Why? Numai ca romanul asta m-a dat gata de la prima fraza: Ingerul isi facea curat in dulapuri cand sosi chemarea. Ok, asa incepe o carte despre copilaria si viata lui Iisus? Ei bine da! Este cea mai amuzanta carte pe care am citit-o, mai tare chiar decat toate bancurile pe care le-am auzit pana acum- puse toate la un loc (si am tot auzit bancuri, daca tot veni vorba!).

Avem aici un Iisus strengar dar naiv, al carui bun prieten este Levi zis si Biff, un pusti evreu „zbanghiu”, pus pe sotii si extrem de „slobod la gura”. Suntem martori la aventurile copilariei si adolescentei a doi baieti, unul naiv dar iubit de oameni iar celalalt ignorat si privit cu scepticism.

Biff apare in peisaj in anul 2000, reinviat de ingerul Raziel (care, ca rasplata pentru reinviere este si lovit destul de serios!), pentru a scrie o evanghelie in care sa descrie primii 30 de ani din viata Mantuitorului, anii ce lipsesc din Noul Testament.

Inca nu am terminat cartea, dar mai am putin (este vorba despre o „evanghelie” de aproximativ 600 de pagini) si voi scrie mai pe larg cand termin. Intre timp…recomand aceasta carte din tot sufletul!stiu si eu…ca o buna metoda de relaxare de Sarbatori.